Sfecla si oxalatii

         In ultimul timp am dezvoltat temeri pentru orice ingeram: carne, lactate, oua, legume, fructe, seminte, nuci, de unde vin, cu ce sunt tratate, in ce sunt ambalate, cine a facut ambalajul, din ce, cat a stat pe raft, ce contine, etc. Aceasta obsesie pentru  adevarata alimentatie sanatoasa, poarta denumirea de ortorexie. Nu cunosc prea multe persoane la extrema aceasta, insa pot observa cat de usor se pot forma opinii gresite in ceea ce priveste cat de sanatos este un aliment sau nu.
De exemplu:sfecla.

         In incercarea mea de a promova acest aliment foarte benefic mai ales in sezonul rece, cand varietatea de legume si fructe este scazuta, am primit multe raspunsuri si mesaje contradictorii si anume sa nu consumam sfecla din cauza continutului de oxalati. Dar ce sunt acestia, pe cine afecteaza cu adevarat si ce facem cu multitudinea de beneficii aduse sanatatii de aceasta damnata radacinoasa, nu mai conteaza. Important este ca sfecla contine oxalati.
       Mai jos, aveti cateva explicatii de ce e bine sau nu sa consumam sfecla:
       Ce este oxalatul? Este produsul final de metabolism al glioxalatului si gliceratului. Organismul uman nu detine enzime capabile sa il degradeze si astfel ajunge sa fie eliminat prin rinichi. Oxalatii se regasesc in mai multe plantele, nu doar in sfecla: rubarba, spanac, capsuni, nuci, tarate de grau integral, ceai verde, negru, cafea, chiar si in ciocolata.
      Singura contraindicatie a consumului de alimente cu continut ridicat de oxalati, este la persoanele care au nisip, pietre la rinichi. S-a demonstrat ca materia prima a calculilor renali este formata din acestia. Vreau sa subliniez faptul ca sunt foarte multe recomandari pentru consumul de suc de sfecla in diverse afectiuni unde concentratia de zahar si oxalati este mult mai mare, insa consumata coapta, cruda in salate, fiarta, murata, nu face decat sa aduca un aport imens de beneficii si anume:

• sursa excelenta de vitamina A, B,C, betacaroten, folati, mangan,potasiu, fibre, magneziu, fier, cupru, fosfor;
• este un puternic antioxidant, mai ales in sezonul rece;
• pigmentii din sfecla au un efect extraordinar in mentinerea elasticitatii vaselor de sange,indeosebi a venelor;
• stimuleaza procesul de formare al globulelor rosii (mentinerea in conditii optime a inimii,muschilor, nervilor);
• betacianina, substanţă care se găseşte în sfeclă, contribuie la eliminarea toxinelor din organism şi la prevenirea apariţiei cancerului;
• Fibrele, substanţe nedigerabile din rădăcina de sfeclă, curăţă tubul digestiv, putând participa astfel la prevenirea cancerului de colon şi de rect;
• superaliment pentru cresterea performantelor sportive datorita continutului de nitrati care contribuie la reducerea consumului de oxigen in timpul exercitiilor fizice, acestea devenind mai putin obositoare;
• amelioreaza procesul de refacere dupa efort prin modularea presiunii arteriale si cresterea fluxului sangvin catre muschi, eliminand astfel acidul lactic si durerea musculara.

        Drept concluzie, consumati fara teama sfecla, mai ales ca se gaseste mai tot timpul, creste la noi in tara, nu necesita conditii speciale pentru depozitare, ambalare si este foarte versatila. Se poate consuma in salate, sucuri, supe, borsuri, humus.
Mie personal imi place cel mai mult sa o consum in salate si sa o adaug in humus. Mai jos va las reteta.

Ingrediente pentru 4 persoane:

•  400g naut 
• 200g sfecla coapta
• 2 linguri de pasta de susan (tahini)
• 3 linguri zeama de lamaie
• sare, piper dupa gust
• cimbru proaspat ( optional)
• fulgi de chilli (optional).
  

Se pune nautul in blender, sfecla taiata in bucati si restul ingredientelor, apoi se mixeaza pana se obtine consistenta dorita. Daca este prea densa, puteti adauga putina apa, in locul uleiului de masline ( nautul  si pasta tahini au incarcatura calorica).

Pofta buna!